Pentru multi cititori, un roman politist se aseamana cu plecarea unei mari curse de cai, cu multi participanti. Fie¬care jucator cumpara un buletin, mizînd pe calul favorit. Orice s-ar întîmpla pe drum, cîstigatorul este în cea mai mare parte a timpului un outsider. Dibuiti persoana cea mai putin banuita de a fi comis crima si, nouazeci la suta, veti cîstiga.
Intentia mea, nefiind de a-i descuraja pe cititori de la început, prefer sa-i avertizez din capul locului ca acest roman nu e în genul acesta.
Nu sînt decît patru banuiti si fiecare din ei, date fiind împrejurarile, ar fi putu comite crima. Daca elementul sur¬priza e oarecum micsorat, în schimb pentru toate patru personajele va fi aceeasi curiozitate, toti avînd cîte.o crima pe constiinta, si fiecare fiind capabil sa comita alta. Prezint patru criminali de tipuri diferite: fiecare din ei are un mo¬tiv personal, care-l împinge spre crima si fiecare are me¬toda sa. în concluzie, solutia va trebui sa fie, ca atare pur psihologica, ceea ce nu rapeste cîtusi de putin din interesul problemei, caci ceea ce intereseaza mai presus de orice aici, este mentalitatea ucigasului.
În sprijinul celor de mai sus, trebuie sa adaug ca aceasta afacere, a pasionat mai mult ca oricare alta pe Hercule Poirot. Dar cînd a povestit-o prietenului meu, colonelul Hastings, acesta a gasit-o plicticoasa.