O carte pentru oricine încearcă să cuprindă adâncimile spiritului pur, uman, aflat permanent în conflict cu sine şi, din această cauză, cu ceilalţi din jur şi, dramatic, cu natura însăşi; poate fi citită, bineînţeles, şi ca un simplu roman de aventuri într-un ritm de desfăşurare foarte alert, familii aflate în conflict, zei invocaţi şi, în final, implicaţi în deznodământ (uneori e vorba de copiii lor – semizei – sau, pur şi simplu, în calitatea lor supremă, de justiţiari implacabili) bhagavad gita este, daca putem s-o numim aşa, Sfânta Scriptură a lumii hinduse, profundă, încărcată de semnificaţii, de ramnificaţii surprinzatoare ale spiritualitatii umane, de morală cutremurătoare, simboluri, alegorii suave, poveşti incredibile care, totuşi, în ritmul dinamic al derulării lecturii, devin posibile variante de realitate mundană; o carte căutătoare de pace, o carte a împăcării cu tine însuţi, o carte care, parcă, în timp ce citeşti, îţi şopteşte cald, subtil: iată... armonia a fost la tine tot timpul...

nu e nimic pierdut sau irosit în această viaţă...
munca asiduă întrece talentul, când talentul nu munceşte destul...
mult mai bine e să trăieşti imperfect după mintea ta, decât perfect după mintea altora...
omul e o alcătuire a convingerilor cu care îşi hrăneşte spiritul; este ce crede el că este...
iadul are trei porţi: desfrâu, mânie şi lăcomie...