Volumul de poezii, pe care eu îl consider special şi care ascunde comori nebănuite, „Cu tine capăt glas”, de Roberto Kuzmanovic, o carte care înainte de toate îşi respectă cititorul şi îi oferă o lectură benefică pentru suflet şi intelect. Avem parte de un spectacol lingvistic, în care figurile de stil se întrec în a cifra mesaje, iar mixul de dramă, mitologie, istorie, filosofie, dragoste, erotism şi solitudine îmbie la călătorii literare unice.

Versurile prind cititorul de mână şi-l plimbă prin metafore, oferindu-i posibilitatea de a trece totul prin propriul filtru. Făpturi mitologice prind viaţă, măştile frumos decorate cad ca la finalul unui carnaval veneţian, lăsând chipurile şi sentimentele libere. Călătoria animată de emoţii intense îţi dă răgazul să cunoşti necunoscutul şi să descifrezi mistere ascunse în figuri de stil armonios presărate. Pe parcursul lecturii se creează acea magie specifică genului liric, din care parcă nu ai vrea să ieşi. Şi da, asta aşteptăm cu toţii de la poezie – să ne putem pierde în versuri, să ne regăsim în ele, să fim lăsaţi să descoperim singuri cifrul tainic al vieţii.

Ce face Roberto Kuzmanovic în acest sens? Ne oferă calitatea pe care mulţi credeau că poezia românească a pierdut-o şi le oferă cititorilor poeme de neuitat care vor căpăta la fiecare lectură noi şi noi valenţe, în funcţie de experienţa fiecăruia, de starea de spirit, de momentul zilei. Iar posibilitatea aceasta este una fascinantă ceea ce transformă volumul de poezii „Cu tine capăt glas” într-o carte pe care orice cititor ar trebui să o lectureze. – din Prefața cărții