Cartea este noua.

China traieste chinul vesnic repetat al cautarii de embleme. Viata, oamenii si cele zece mii de lucruri trebuie turnate in formele cristaline ale hieroglifelor si numirilor perfecte; traiesti supunandu-te povestii deja scrise pentru tine de canoanele confucianiste, de intelepciunea imperiala, sloganurile inflacarate ale Partidului sau clevetirile turmei. Insa zguduirile oarbe ale istoriei si ale cetatii sparg vechile peceti ale cuvintelor, individul aruncat in deriva nu mai stie cine si cum trebuie sa fie, noima vietii si fericirii cu greu mai poate fi numita.

Alaturi de dublul ei narativ, Wu Wei, Zhang Jie incondeiaza caligrafia pierduta a femeii in China ultimului veac. Stampele reinnadite deslusesc ipostazele sortii tragice ale femeilor din familia Ye de-a lungul catorva generatii, de la fetiscana darza indurand cutumele feudale ale unui catun indepartat, la scriitoarea celebra traindu-si alienarea in sanul noului comunism à la chinoise.

Degringolada razboinica de dupa caderea ultimei dinastii, razboiul civil dintre Guomindang si comunisti, lupta mitologizata impotriva invadatorilor japonezi si creuzetul ideologic aberant de la Yan’an, Marea Revolutie Culturala si reeducarea prin forta a intelectualilor sunt tot atatea scene fals glorioase in care femeile Chinei au fost nevoite sa joace aproape neputincioase. Deasupra oricaror nenorociri si plansete istorice planeaza insa proteguitor spiritul atavic al darzeniei feminine, cel intrezarit de Wu Wei inca din copilarie sub boltile unui templu de pe podisul de loess si pe care, in nebunie, a reusit probabil sa-l regaseasca.