Scriind pe indelete, nepasandu-i de actualitate si cu atat mai putin de rentabilitate, Nicolas Bouvier a faurit cu rabdare o opera atemporala, care frapeaza prin rigoare. Amatorii de proza fin cizelata il descopera treptat, de fiecare data cu incantare, de parca si-ar trece unul altuia in secret pietre pretioase. [...] Printre prea rarele piese de orfevrerie lasate in urma de Bouvier, Pestele-scorpion are stralucirea intunecata a sticlei vulcanice. Povestea unui sejur de noua luni in Ceylon, in 1955: doua decenii i-au trebuit lui Bouvier ca, in sfarsit, s-o spuna. Intre timp, a publicat Rostul lumii (1963) si Cronica japoneza (1967). Cronologic, Pestele-scorpion trebuia sa fie urmarea Rostului lumii, care se incheie [...] la portile continentului indian. Si totusi, e cu totul altceva.[...] Hotarandu-se sa retraiasca [acest sejur ceylonez], episodul cel mai dureros al existentei sale, Bouvier a trecut de la "rostul lumii" la "rostul cuvintelor". Scrierea l-a eliberat, restituind amintirile in chipul cel mai fidel posibil .[...] Carte culta, Rostul lumii l-a dezvaluit pe Bouvier ca scriitor-calator. Dar pesemne ca Pestele-scorpion, specie letala din marile calde, de fascinanta frumusete, l-a transformat pur si simplu intr-un scriitor. (Tristan Savin, Lire, noiembrie 2005)

Rostul lumii, Cronica japoneza si Pestele-scorpion sunt capodoperele scriitorului elvetian Nicolas Bouvier (1929-1998). Ca si primele doua, publicate la Humanitas in 2007, respectiv 1995/2006, Pestele-scorpion apare intr-o traducere exceptionala, semnata de Emanoil Marcu (premiata, in 2009, de Asociatia Scriitorilor din Romania, filiala Iasi).