Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos, zice undeva un sfânt cuvânt (II Timotei 3, 16). Căci toţi cei are ne-au vestit cuvântul mântuitor, prorocii şi apostolii şi evangheliştii, întru Duhul au fost înţelepţiţi. Iar dumnezeiescul Ioan decât toţi propovăduitorii este mai sfânt şi mai duhovnicesc decât orice om duhovnicesc, ca unul ce a căzut la pieptul Domnului (Ioan 13, 25) şi prin sărutările lui a scos mai îmbelşugat harul Duhului. De unde a şi fost numit „fiul tunetului” (Marcu 3, 17), căci a tunat sub cer cu dumnezeieştile sale învăţături. Cât despre această lucrare a lui de faţă atât despre tainele cele simple, cât şi despre cele desăvârşite, ar putea zice că este cu adevărat preatainică. Pentru că nu ne vorbeşte doar despre cele de faţă, ci şi despre cele trecute şi cele care au să fie.