„A los Toros avec Picasso” (cunoscut și ca Toreros sau A los Toros mit Picasso) este o lucrare publicată în 1961, cu text de Jaime Sabartès, apărută la editura André Sauret din Monte-Carlo. Tipărirea textului și legătura au fost realizate de Draeger Frères, Paris, iar ilustrațiile au fost imprimate de atelierul Mourlot, pe hârtie vélin, în format 25,2 x 32,5 cm. Volumul conține patru litografii originale realizate prin transfer, dintre care una color și trei alb-negru, cu dimensiuni între 19,5 x 23 cm și 21 x 26 cm. Tirajul este necunoscut. Lucrarea este documentată în cataloagele Cramer 113, Reuße 786–795, Mourlot 346–350 și Bloch 1014–1017. Picasso nu încheie tema coridelor odată cu Toros y Toreros, deoarece următoarea sa lucrare litografică este realizată luni, 6 martie 1961, din nou pentru o carte – textul semnat de Sabartès, „A los Toros avec Picasso” (Cramer 113). Editorul André Sauret, încurajat de succesul temei „Picasso și corida”, deja demonstrat de cartea lui Neruda, nu vrea să piardă potențialul acestei direcții. Ideea apariției volumului a apărut, probabil, cu ocazia expoziției de desene tauromahice de la Galerie Louise, în decembrie 1960, pentru care Picasso a realizat afișul (R. 770, M. 334). Cele 103 desene în laviu prezentate acolo sunt reproduse în această carte, însoțite de un text evocator al lui Sabartès despre pasiunea aficionado-ilor și atmosfera arenei. Pentru a adăuga valoare cărții, Picasso realizează pe 4 martie patru litografii originale, desenate cu creion litografic pe hârtie de report, cu următoarele teme: La Pique (R. 786, M. 346), Le Picador (R. 787, M. 347), Jeu de la Cape (R. 790–791, M. 348) și Les Banderilles (R. 794–795, M. 349). Acestea sunt desene simple, caracteristice stilului practicat de artist în acei ani, foarte apropiate grafic de lucrarea pentru cartea lui Neruda din decembrie 1960. Cele patru litografii sunt singurele pe care Picasso le-a realizat în castelul Vauvenargues, situat în departamentul Bouches-du-Rhône, proprietate cumpărată în 1958 în memoria lui Cézanne, pe care îl admira profund și care pictase în acele locuri și murise acolo, surprins de o furtună violentă. Imediat după achiziționarea castelului, Picasso l-a sunat pe Kahnweiler și i-a spus: „Am cumpărat Montagne Sainte-Victoire a lui Cézanne”. Negustorul, neînțelegând la ce tablou se referă, l-a întrebat, iar Picasso a răspuns: „Originalul”. Luna următoare, vineri, 21 aprilie 1961, Mourlot vine cu soția la castel pentru a-i înmâna pictorului probele acestor litografii și o solicitare din partea lui Sauret. Tipograful, obișnuit cu refuzurile lui Picasso față de cererile editorilor, îi transmite fără prea multă convingere dorința clientului său de a avea o lucrare în culori, sugerând posibilitatea de a adăuga câteva tonuri pe una dintre probe. Picasso, într-o dispoziție excelentă, reflectează puțin și răspunde: „Ah, deci domnul Mourrrlot vrea culoare…!”. O cheamă imediat pe Jacqueline, cu care se căsătorise pe 2 martie, și o roagă să le arate vizitatorilor conacul. După terminarea turului, Picasso îi invită în atelier și îi spune lui Mourlot că va fi mulțumit, dacă tot vrea culoare. Le arată apoi proba pentru litografia Le Picador, intens colorată cu creioane cerate. Picasso știa că acest lucru va provoca o problemă tehnică majoră pentru Mourlot, întrucât urma să fie necesară câte o piatră litografică pentru fiecare culoare – adică 24 în total. Artistul râdea ca un copil, iar când a văzut expresia tipografului, a comentat: „Am folosit toate culorile pentru că arată mai bine. Păcat că nu există cutii cu 36! Sper că vă veți distra…”. Această anecdotă stă la baza uneia dintre cele mai populare litografii color realizate de Picasso. Cromiștii lui Mourlot au fost nevoiți să refacă fiecare pată de culoare ca să se potrivească cu tonul cerat original și să transfere desenul pe fiecare piatră individuală. Munca a durat zece zile, dar în cele din urmă Picasso a semnat bon à tirer-ul. Noua litografie, cu două date inscripționate de Picasso – 6.3.61 (pentru negru) și 21.4.61 (pentru cele 24 de culori) – este catalogată de Reuße cu nr. 788 și de Mourlot cu nr. 350. La momentul tipăririi, Picasso lansează o nouă provocare pentru editorul său parizian: Sauret nu doar publică volumul, ci și un tiraj separat al fiecărei litografii, 50 de exemplare numerotate și semnate, așa cum făcuse și Kahnweiler. Dimensiunile exacte ale acestor foi și litografii ridică însă neclarități: Mourlot menționează că au fost tipărite 50 de exemplare semnate cu margini, dar oferă doar dimensiunile pietrei, nu ale hârtiei. Reuße nu ajută prea mult, catalogând doar o litografie (Le Picador, R. 787, M. 347), pe hârtie de 37,9 x 51,4 cm, nesemnată (ca multe din catalogul Reuße, care documentează în general epruvete de artist). Despre La Pique (R. 786, M. 346), se afirmă că a fost tipărită cu margini largi, dar dimensiunile hârtiei (24,4 x 31,8 cm) corespund exact formatului cărții. În cercetările noastre, am găsit mai multe probe ale litografiei Le Picador care confirmă ediția pe hârtie Arches de 38 x 51 cm, numerotată și semnată. Volumul în sine (25,2 x 32,5 cm) a fost tipărit pe orizontală, legat în pânză gri, cu un desen imprimat în laviu ce înfățișează un picador și un taur, și introdus într-o casetă roșie ce reproduce o litografie alb-negru (R. 127, M. 25, realizată la 7 ianuarie 1946). Nu au fost publicate ediții de lux, dar tirajul, deși nedocumentat, trebuie să fi fost foarte mare – probabil mii de exemplare, cum obișnuia editorul. Cartea a apărut în trei ediții cu titluri diferite: în franceză A los Toros avec Picasso, în engleză Toreros și în germană A los Toros mit Picasso.
Datată la sfârșit de Mourlot
Volum ideal pentru colecționari, galerii, librării de artă sau investitori.
Preț foarte ușor negociabil, mai am și alte publicații de Picasso. Cărți prima editie tipărite de el cât și faimosul Carnet de Californie prima ediție cu 39 litografii oficiale Mourlot!
Livrare personală în București sau curier rapid doar cu plata in avans