Renăscut în memoria călătoriei
Serie: Dincolo de inlauntru
Dimensiune: 80 x 60 cm / inramat cu rama argintie caseta / 86 x 66 cm
Tehnică: Tehnică mixtă pe pânză
Artist: Ovidiu Kloska
Renăscut în memoria călătoriei este un artefact poetic al explorării interioare — un peisaj mintal fantastic și contemporan care nu sugerează un loc anume, ci o stare de percepție. Parte din seria profund metafizică Dincolo de Inlauntru, această lucrare îmbină abstracția cu forța magnetică a tărâmurilor altfel, onirice și imposibil de cartografiat. Nu este o reprezentare, ci o revelație picturală.
Straturile de textură irizată, vălurile vaporoase și semnele enigmatice creează o geografie psihică — undeva între memoria celulară a corpului și hărțile codificate ale visului și ale altor dimensiuni. Compoziția plutește într-un spațiu liminal în care realul și imaginarul, amintirea și posibilul, se contopesc. Devine o oglindă a conștiinței extinse, unde logica cedează locul unei limbi intuitive, ancestrale.
În dialog cu tendințele contemporane din arta abstractă fantastică, această lucrare se aliniază unei genealogii artistice care caută să depășească limitele percepției — să vizualizeze ceea ce se sustrage vederii. Asemenea topografiilor suprarealiste din vis sau universurilor interioare explorate de artiști precum Mati Klarwein, Remedios Varo ori Zdzisław Beksiński, peisajele mentale ale lui Kloska nu sunt forme de evadare, ci instrumente de sondare a necunoscutului, deschizând privitorului accesul la potențialul nelimitat al conștiinței umane.
Aici, călătoria nu este doar deplasare în spațiu, ci renaștere în interiorul posibilului. Fiecare strat, fiecare gest, fiecare nuanță spectrală este o poartă — o invitație de a imagina alte linii ale timpului, alte identități, și mai ales alte adevăruri. Lucrarea sugerează că, dincolo de suprafața experienței cotidiene, există un vast rezervor de cunoaștere nerevelată — adevăruri ce așteaptă nu doar să fie descoperite, ci poate reamintite.
Această pictură ne amintește că, în calitate de ființe conștiente, abia dacă am atins marginile externe ale capacității noastre perceptive. Peisajul abstract devine un loc de invocație — o amintire tăcută, dar esențială, că extinderea conștiinței nu este doar posibilă, ci vitală. Arta, în această formă, devine un oracol: care șoptește prin texturi, prin frecvențe de culoare, prin arhitecturi nevăzute. Ea deschide mintea către ceea ce nu poate fi încă rostit — și către tărâmuri de cunoaștere ce așteaptă curajul umanității de a le pătrunde.
Renăscut în memoria călătoriei este, în același timp, artefact și profeție. Vorbește din viitorul conștiinței și nu oferă răspunsuri, ci o întrebare:
Ești pregătit să-ți amintești ceea ce nu ai știut niciodată?