Între tăcerea amurgului și promisiunea șoptită a zorilor, „Vasul Perennial cu Flori de Toamnă și o Lămâie ” se înalță ca o poartă spre un tărâm unde obișnuitul se dizolvă în etern. Pictată pe o pânză de 60 x 60 cm, această lucrare din seria „Eternitate Kafkiană cu Flori la ora 7” vibrează cu o tensiune tăcută—un moment de tranziție între zi și noapte, între un respirație și următoarea. În formele sale învolburate și culorile luminoase, timpul pare să se oprească, deschizând un prag metafizic prin care pulsul efemer al naturii este atât înălțat, cât și transformat.
Ocazional, artistul este cuprins de o uimire bruscă la vederea faptului că chiar și cel mai mic fir de lumină poate conferi o strălucire de altă lume celor mai simple forme—așa de puternic este atracția sa față de lumină și puterea ei de a transforma ordinarele în minuni. El a rememorat odată miracolul de a vedea o singură picătură de rouă transformându-se într-o mică prismă la răsărit, amintire care i-a ghidat cu pasiune alegerile cromatice. În această operă, iluminarea delicată, aproape teatrală, a vazei învolburate și a lămâiei nu este întâmplătoare; este un omagiu adus afecțiunii sale neclintite pentru puterea luminii de a dezvălui frumusețea ascunsă.
Aici, frunzele palide ale toamnei, culese din cei patru cireși plantați în propria grădină, se îmbină cu ecourile exotice ale florilor de vară cultivate de soția sa, Julieta. Esențele lor se împletesc într-un vortex de portocalii și galbene strălucitoare, îmbibate de căldura blândă a soarelui târziu de toamnă. Din când în când, pictorul se oprea în creația sa, fascinat de felul în care o simplă schimbare a luminii transforma nuanța unei petale într-o revelație transcendentă. Parcă însăși pânza răsuna de încântarea sa pentru lumină, fiecare strat reflectând convingerea că lumina poate ridica obișnuitul într-un tărâm de minunăție tăcută.
În inima acestui cosmos învolburat, o singura lămâie strălucește ca un oracol secret—dovada tangibilă a savoarei și vitalității vieții în mijlocul abstracției ce se dezvăluie. Este atât ancoră, cât și enigmă, ținând compoziția în echilibru și invitându-ne să medităm la straturile infinite care se ascund sub forma materială. Energia operei este și mai intensificată de șoapta vântului care mângâie petalele pictate, parcă fiecare tușă de pensulă surprinzând rezonanța unor forțe nevăzute ce modelează realitatea. În momente aleatorii de inspirație, artistul își amintea cum lumina soarelui, penetrând frunzele târzii de toamnă, le făcea să strălucească asemenea vitraliilor, și căuta să capteze acea radiație efemeră în fiecare adiere de culoare.
Vernisată pentru a-și păstra luminescența tăcută, această capodoperă unește efemerul cu veșnicia. Razele soarelui târziu de toamnă, care aprind copacii cu strălucire, sunt înghețate într-un moment atemporal de transformare—o amintire blândă că, în fluxul anotimpurilor și în suflarea vântului, putem zări ecourile eternității. Iar, țesută în fiecare strat de vopsea, se regăsește afecțiunea profundă a pictorului pentru darul transformator al luminii—un omagiu adus puterii magice ce are de a lumina lumea noastră și de a face din ordinare o splendoare ascunsă.

Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului

Biografie și Educație
Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016).

Viziune Artistică
Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare.

„Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv.

Recunoaștere și Impact Global
– Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu
– În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global
– Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP)

Expoziții Selectate

Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015)

Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane

Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos

Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal

Declarația Artistului
„Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină.

În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin.

Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală.

Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma.

Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”